Prefață la ediția română (România)

.

Florilegiul Feste microscopice este construit com­pozițional din 50 de micronuvele independente, a căror urzeală epică nu este traversată de un fir de bătătură narativ comun. Totuși, sub lumina diversității de teme și subiecte abordate, cititorul cultivat poate vedea cum transpare spiritul unei Comedii umane, ca istorie naturală la scară redusă a societății vremurilor moderne. Scriitorul sublimează – prin imagistica mentală a figurilor stilistice și a bogăției vocabularului – repere sapiențiale din mitologie, istorie, literatură universală, știință, filosofie, morală, religie, dar la fel de bine și aspecte ale vieții curente, în tonalități de satiră, ironie, umor, umor negru, parodie, distopie, romantism și nostalgie. Imaginația, cultura generală, erudiția și chiar complicitatea cititorului sunt subiacente deplinei decodări mentale a textelor, capitolul final – Din retortele autorului – dovedindu-se un inspirat adjuvant literar. Totul, la scară redusă – prin respectarea strictă a unei economii autoimpuse de 140 de caractere tipografice – și într-o atmosferă graduală de mister – prin autoobligativitatea unei turnuri epice finale.

Festa literară – în sensul de turnură, clauzulă, cotitură, întorsătură, poantă – este în sine o provocare creativă pentru orice structură narativă. Acest ingenios arti­ficiu compozițional, consacrat în franceză prin termenul chute și pentru care Rimbaud a manifestat un interes aparte, descrie un efect de surpriză in extremis, trăit de cititor cu intensitate. Odată iluminat de către un nou sens sau de un detaliu inedit, lectorul este impulsionat pentru a reciti și reinterpreta textul, căutând cu aviditate indiciile care i-ar fi permis anticiparea neașteptatei concluzii. În plus, festa trebuie să cultive un mister total precum și un viu suspans. Micronuvela, în maniera acestui scriitor quebechez al secolului XXI, devine o îngemănare a două intrigi literare, cu vieți interioare distincte și duale ca sens, fuzionând într-o turnură comună.

Prezența indispensabilă a festei într-un text de exact 140 de caractere reduce masiv libertatea artistică a scriitorului, care dispune astfel de un spațiu și mai redus pentru a contura personajele, locurile, epoca și intriga. Însă Cornéliu Tocan reușește cu brio, dovedin­du-se un maestru al turnurii literare – în sensul tehnicii de compoziție rimbaldiene –, un subtil forjor al cuvintelor, un rafinat sculptor de fraze, un nemilos orfevru al suspansului și un ingenios creator de trame literare. Pentru a surescita efectul turnurii literare, scriitorul inovează prin dozarea textuală și grafică a suspan­sului, recurgând la etalarea rarefiată, progresivă, a rândurilor și, pe cale de consecință, la deplasarea centrului vizual, la temporizarea dezvăluirii concluziei neașteptate prin miniaturizarea sa la un nivel ”microscopic” (de ilizibilitate focală) și la utilizarea de ilustrații falacioase și revelatorii, contribuind la construcția și deconstrucția festei literare.

Ionel Bostan, Ph. D.

scriitor membru USR – Uniunea Scriitorilor din România